Eurovision 2012

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la Eurovision, îmi amintesc de faptul că, acum ceva vreme, lansa pe piaţa muzicală trupe de calibrul ABBA. Sau Secret Garden. Sau Riverdance. Doar aşa, nişte mici exemple, destul de relevante zic eu. Ok, poate că nu neapărat le-a lansat, dar le-a adus în atenţia publicului larg şi le-a oferit credibilitate, recunoaştere, un loc bine meritat în topuri. Să n-o uităm nici pe Ruslana, care a fost superbă cu jocul scenic şi vocea aia incredibilă (lăsând la o parte versurile de tot rahatul pe care le-a avut şi atunci, şi pe care le are în general; dar vocea şi interpetarea o salvează, şi încă în stil mare). Şi, bineînţeles, Lordi, pe care îi iubesc, şi pe care îi iubeam şi înainte să-i văd acolo, şi care au oferit un spectacol propriu stilului lor, nici mai mult, nici mai puţin.
În ultima vreme, însă, domină atitudinea asta de "hai să ne batem joc de Eurovision". Nu văd sensul şi scopul. Pentru că e concurs de muzică pop? Eu cred că e concurs de Muzică, indiferent de gen. Şi atunci?... Cert e că majoritatea trupelor (nu toate, unii oameni chiar iau treaba asta în serios) fac totul la băşcălie. Muzica, textele, interpretarea. De ce, fraţilor? E concurs de muzică, nu de prosteală. Când spui "concurs muzical", te aştepţi ca fiecare ţară să trimită ce are mai bun. O voce frumoasă, o orchestraţie bine pusă la punct, un cor care să se armonizeze perfect cu ce se întâmplă în faţă, o interperetare fără cusur. Dar nu, de ce să ai parte de aşa ceva? Publicul vrea circ, publicul vrea să fie şocat. Nu? trebuie să-i dai publicului ceea ce vrea. Oare s-a gândit cineva, totuşi, că nivelul de cultură ar creşte dacă s-ar scoate la înaintare nişte artişti de calitate, nişte piese frumoase cu texte inteligente?...
Dragi muzicieni, pe cuvânt că respect din tot sufletul rasa voastră. Da, dragi muzicieni, întotdeauna v-am considerat o rasă superioară. Dar dacă vă doare la trei metri în spate de tot ce se întâmplă în cadrul acestui festival, la ce vă mai băgaţi în asta? Nu cred că vă ia careva cu forţa şi vă trimite acolo în şuturi, astfel încât să apăreţi echipaţi ca la balamuc şi să trântiţi acolo o vomă de piesă pe care să o interpretaţi ca după o noapte de beţie! Nu mă refer doar la fenomenul Mandinga de anul acesta (care au fost de toată jena şi tot nu îmi dau seama cum au ajuns în finala României, în primul rând) şi departe de mine de a dori să jignesc interpretările unor Artişti care au cântat în anii trecuţi (şi care m-au făcut să stau cu mândrie în faţa televizorului în momentul apariţiei lor pe scena Eurovisionului), şi nu mă refer doar la România (din fericire pentru ai noştri, mereu apar alţii mai penibili. Ce bine, ne putem simţi mai ok acum). Şi unde sunt Muzicienii cei adevăraţi? Oamenii ăia care au trecut prin ceva şcoli de muzică, şcoli populare de arte, Conservator, ore de canto, ore de instrument, etc? Unde sunt cei care au studiat notele muzicale, metode de interpretare, tehnică, prezenţă scenică?...
Aseară, pot spune că am aşteptat cu nerăbdare Marea finală. Nu pentru reprezentanţii României, n-am fost niciodată fana lor şi, când am văzut şi mizeria aia de piesă cu care urmau să urce pe scenă în finală, mi-au tăiat tot cheful (încă mă întreb cum dracu au putut să ajungă până în finală cu ea. Nu mai există muzicieni în România? Aia a fost cea mai bună piesă propusă pentru festival? Aia? Hai să fim serioşi...), doar pentru că speram să aud ceva muzică de calitate, să văd ceva nou şi interesant. Ca în fiecare an, de altfel, pentru că nu ţin minte să fi ratat în vreun an festivalul. Finala, de fapt. Întotdeauna urmăresc reprezentanţii României şi Marea Finală.
Deşi au fost câteva piese frumoase, ba unele chiar foarte frumoase, trebuie recunoscut: nivelul general al festivalului a fost destul de slab. Şi nu e prima dată. În ultimii ani, cred că cea mai bună muzică a fost în 2009 (când românii din nou s-au prezentat cu o piesă de toată zeama, prostia aia de Balkan Girls, dar nu contează, a fost doar o piesă proastă printre multe altele foarte bune. Şi nu, chiar nu sunt anti-trupe româneşti, pentru că au fost şi trupe bune/interpreţi buni care au mers acolo şi şi-au făcut treaba onorabil, indiferent de rezultatul voturilor. Anul trecut mi-a plăcut ce am văzut. Şi acum doi ani.) A început bine, cu interpeţi serrioşi care ştiu cu ce se mănâncă muzica, şi care se vedea că şi-au dat silinţa să facă ceva. Dar, pe măsură ce piesele avansau, calitatea lor se degrada. Aproape că m-am bucurat că s-a terminat.
Ce s-a întâmplat anul ăsta, nu neapărat în ordinea în care s-au întâmplat:
- Marea Britanie - un gentleman adevărat, cu o piesă frumoasă, cu o interpetare de excepţie. Prea bun pentru nivelul actual al festivalului, aş zice. Dar s-a purtat omul ca un muzician adevărat, şi-a făcut treaba cu onoare. ASTA înseamnă să fii muzician. Asta aşteaptă un public ascultător de muzică. Dacă ar fi fost numai piese de calibrul ăsta, poate că totul ar fi tratat cu mai multă seriozitate.
- Islanda - oamenii ăştia meritau să câştige. Piesa a avut o atmosferă extraordinară şi a fost mult peste orice altceva s-a cântat aseară.
- Turcia - simpatici, şi jocul scenic drăguţ. Mi-ar fi plăcut mai mult dacă întreaga piesă ar fi fost în limba mamii lor, nu jumătate în engleză. Oricum nu înţeleg stilul ăsta, jumătate în vreo limbă maternă şi jumătate în engleză. Nu mă interesează limba utilizată, atâta timp cât piesa sună bine, dar prefer ca o piesă să fie cântată într-o singură limbă.
- Ucraina - voce foarte bună, piesă slăbuţă. La asemenea voce, se putea o piesă mai bună.
- Spania - speram ca muziciana, care e cântăreaţă de flamenco, să bage un latino ca la mama lui, ritmat şi săltăreţ, ca să le arate alor noştri ce înseamnă adevărata muzică latino şi să-i bată la fund tare de tot. Dar s-a întâmplat ca piesa să fie ceva lent. Nu neapărat prost, dar cam nesărat, cam ameţit. Din nou, voce bună, piesa slăbuţă.
- Rusia - haioase bunicuţele, şi nici piesa n-a fost rea.
- Macedonia - trupa rock a serii, care s-a prezentat cu o piesă foarte bună şi cu o voce incredibilă.
- Moldova - ce, mă? Ce-a fost aia? Parcă vedeam piese mai interesante şi muzicieni mai de calitate din zona aia...
- România - ohh, the horror. Deci, să vedem. Avem o voce destul de ok. Nu excepţională, dar bună. Avem instrumente. Avem ceva potenţial (repet, nu sunt fană, dar am auzit şi piese ale trupei care sună bine. Ritmate, "catchy", "radio-friendly", cum vreţi să le spuneţi). Şi n-au fost în stare să bage pe felie o piesă a lor? Au avut nevoie de Costi Ioniţă să le compună o piesă? Şi vorbind de piesă, ce-a fost cu mizeria aia? Lăsând la o parte stilul, care n-are absolut nici o treabă cu România, şi lăsând la o parte limba în care au cântat, că nu mă interesează, puteau să cânte şi în chineză din partea mea, Zaleilah sună groaznic, interpretarea a fost groaznică, solista s-a prezentat groaznic. Pe bune, fraţilor, n-am nimic cu voi, chiar dacă nu îmi merg la suflet muzicile voastre, dar daţi-o dracu de treabă, puteţi mai mult de atât!
- Cipru - când credeam că treburile nu pot deveni mai penibile...
- Danemarca - mmmda... ok. Măcar au avut instrumentaţie.
- Irlanda - ???
- Grecia - se putea şi mai bine. Serios.
- Italia - nu prea rău. Stilul abordat e interesant, vocea a fost bună. Deci da, o piesă onorabilă.
- Albania - o apariţie SF destul de interesantă, şi o voce frumoasă. Piesa bună, joc scenic bun. Da.
- Azerbaijan - o păpuşă de plastic şi silicon, cu o voce mare, dar cu o piesă care mi-a trecut pe lângă urechi.
- Bosnia& Herzegovina - mi se pare că piesa asta a fost mai pe la început, când încă speram că, de data asta, va fi MUZICĂ. Una din puţinele piese foarte bune.
- Estonia - piesa asta seamănă dubios de tare cu o piesă a Monicăi Anghel. Vocea bună, prezenţă scenică bună. Nu extra-super-mega, dar ok. Merge. Băiatul şi-a făcut treaba frumos.
- Franţa - simpatică solista. Şi cam atât.
- Germania - atenţie, un boschetar a scăpat pe scenă. Chemaţi careva paza! (aud? Aia e imaginea artistului? Îmi pare rău, nu-mi inspiră nici atenţie, nici respect.)
- Ungaria - şi îşi mai permit românii să-i comenteze pe fraţii unguri. Să se uite întâi cu ce vin ei la purtător (şi nu mă refer doar la piesa asta foarte drăguţă cu care au participat, ci la multe alte calităţi pe care le au ca oameni şi ca popor), şi cu ce apărem noi. Bitch please.
- Lituania - da, frumos băiat. Frumoasă piesă. Da.
- Malta - O piesă pe care mi-ar plăcea să o aud mai des la radio.
- Serbia - mi-a plăcut orchestraţia. Şi mi-a plăcut crescendo-ul piesei. Fără îndoială, una din piesele excepţionale.
- Norvegia - alt boschetar pe scenă. Ce-i cu gluga aia, frate?
- Suedia - marea câştigătoare a serii. Un fel de electro-pop al începutului anilor '90, care a ieşit destul de bine. Vocea bună, interpretarea cam aiuristică. Bravo lor, nu-mi pare rău că au câştigat. Totuşi, n-aş pune piesa între cele foarte bune.


Deci, una peste alta, au fost câteva piese excepţionale: Marea Britanie, Islanda, Serbia, Macedonia, Bosnia. Câteva piese bune, onorabile, cântate de muzicieni talentaţi: Rusia, Italia, Albania, Ungaria, Lituania, Malta, Suedia, Estonia, Turcia. Câteva voci frumoase, dar cu piese mediocre: Ucraina, Spania, Azerbaijan. Restul, penibil...
La voturi nici n-am mai rămas, că nu-mi place să mă enervez la ore din astea. Sper ca, la anul, să văd şi să aud muzică de calitate.