Inocenţă?

Copiii nu sunt inocenţi. Nu au fost niciodată inocenţi şi nu vor fi niciodată inocenţi. Dimpotrivă, ei sunt cele mai parşive creaturi existente, întrucât ştiu foarte bine să-i facă pe ceilalţi să îi creadă inocenţi. În realitate, copiii ştiu mult mai multe decât îşi imaginează aşa-zişii oameni mari din jurul lor; fac pe proştii pentru a-i face pe adulţi să se coboare la presupusul lor nivel. Iar apoi îşi bat joc de cât de uşor pot face un adult să devină ridicol. Da, adulţii devin ridicoli când încearcă să explice ceva pe îndelete unui copil. Da, adulţii sunt ai dracului de ridicoli când se maimuţăresc la un copil. Da, adulţii sunt mai proşti decât copiii, din simplul motiv că îşi imaginează că sunt mai deştepţi. Şi da, copiii îşi dau seama bine de asta şi se distrează copios.
Copiii nu au glasuri cristaline şi nu se mişcă asemenea unor îngeraşi prin puful norişorilor. Copiii au glasuri extrem de stridente şi agasante, ceea ce este şi firesc, având în vedere faptul că, prin natura lor, sunt nişte creaturi zgomotase. Să te ferească sfântu să te apuce somnul într-o casă în care se găseşte şi un copil!!! Mai ales dacă drumul spre camera lui trece prin a ta... De-al dracului, micul diavol va trece prin cele două uşi până te vede că te ridici. Şi va trânti nemernicele de uşi până dărâmă casa, dacă e nevoie. Nu că ar avea treabă cu tine, ci numai aşa de-al dracului, pentru că poate şi pentru că ştie că n-o să-i zici nimic. Adică ce ai putea tu să-i zici, dacă părinţii nu îi zic nimic? Şi nu că ar avea ceva cu tine personal, doar pentru că poate sfida un adult, poate să-l scoată din minţi şi, colac peste pupăză, ştie că n-o să păţească nimic. Că doar n-o să te apuci să îi faci educaţia unui plod care nu e al tău, şi încă la el în casă.
Un copil ştie că trebuie să primească tot felul de chestii de la toată lumea, începând cu părinţii lui şi continuând cu cei care vin în vizită. Şi terminând cu nimeni, treaba asta e valabilă pentru toată lumea care are ghinionul de a veni în contact cu copilul respectiv. Bineînţeles, copilul nu va primi numai ce îi place, şi rişti să te trezeşti cu ciocolata aruncată în faţă. Sau să vezi cum copilul foloseşte frumoasa carte cu poveşti şi multe poze, ediţie de lux, cumpărată pe un car de bani, drept proiectil împotriva fratelui/surorii. Poţi să comentezi? Nu, nu poţi. Poţi cel mult să afişezi un zâmbet cretin şi să spui îngăduitor către părintele mândru "Eh, aşa sunt copiii!".
Şi acum, întrebarea bombă... de unde vin copiii? Copiii sunt demoni scăpaţi din iad. Probabil că li s-a mai oferit o şansă spre mântuirea sufletului. Sau pur şi simplu au evadat. Asta e explicaţia logică a faptului că, dacă sunt lăsaţi de capul lor, ajung să nu poţi trăi de ei. Şi de asta trebuie bătuţi cât sunt mici.
Deci nu, copiii nu sunt inocenţi. Inocenţa nu are nimic, dar absolut NIMIC de-a face cu copiii. Cel care a inventat sintagma "copil inocent" era un idealist idiot, îndopat cu literatură de proastă calitate. Şi categoric nu a avut prea multe tangenţe cu copiii...

Mirage

Nu deranjaţi!

Nimic nu e mai urât decât să deranjezi un om din somn, de la cafea, de la o discuţie sau când se grăbeşte. Ce mama dracu, nu ai citit Codul Bunelor Maniere? Păi foarte rău, ai face bine să îl citeşti, că doar de aia a fost scris, să îl citeşti, nu să putrezească în bibliotecă! Şi dacă tot îl citeşti, bagă la cap şi aplică!

Deci

Nu e frumos să deranjezi pe cineva care doarme. Poate că omul ăla se visează cineva important, mult mai important decât este sau decât va fi vreodată, şi imaginează-ţi ce deziluzie va avea când se va trezi. Unde mai pui că riscă să se scoale cu faţa la cearceaf, sau pe partea greşită a patului. Gândeşte-te la ce va urma şi în capul cui se vor sparge toate oalele, sudălmile şi blestemele.

Nu intri peste cineva care îşi bea cafeaua. Nu se face. Un om care bea cafeaua de dimineaţă, devreme pe la ora 10:30, încă nu s-a trezit bine, deci e somnoros, posbil să nu ştie pe ce planetă se află, care e rostul lui în univers şi dacă l-a lovit o karma pozitivă sau negativă în ziua aceea. De asemenea, e foarte probabil să-şi fi uitat bunul simţ în pijamale şi să-şi fi luat, în schimb, isteriile şi crizele la purtător. Se mai întâmplă.

Nu te bagi peste o discuţie începută cu mult înainte de apariţia ta. Este împotriva bunului simţ să te bagi şi tu ca musca în bălegar, ca să nu mai spun cât de urât este să intervii în discuţie cu un cu totul alt subiect, cu întrebări care nu au nimic, dar absolut nimic de-a face cu discuţia respectivă, cu întrebări al căror subiect te priveşte pe tine în mod exclusiv. Egoismul nu va fi văzut niciodată cu ochi buni, aşa că ar fi bine să te abţii te la apucături de genul acesta.

Şi niciodată, dar NICIODATĂ, NU abordezi un om care se grăbeşte. Un om care se grăbeşte este, de bună seamă, cineva foarte important, care are de făcut ceva important, are de rezolvat ceva important, şi încă urgent. Tu nu ai de unde să ştii asta, pentru că nu vei fi niciodată cineva la fel de important, şi e de înţeles să priveşti ca gâsca în lemne la omul grăbit. Şi trebuie să ştii că atunci când omul e grăbit, nu are timp de discuţii cu tine, oricât de important ţi se pare ţie să vorbeşti atunci, în momentul ăla, cu omul grăbit. Omul grăbit are de rezolvat ceva de o sută de mii de ori mai important decât orice te chinui tu să zici.

Iar acum, la final: dragă domnilor funcţionari publici, plătiţi din banii publici pentru a rezolva diverse, pentru a răspunde la întrebări de importanţă crucială pentru cei care întreabă şi pentru altele asemănătoare, vă rugăm din suflet să afişaţi pe uşi "Rugăm nu deranjaţi, aici se doarme/ se bea cafea/ se discută!" sau să purtaţi ecuson cu "Persoană importantă şi foarte grăbită!", şi vă promitem solemn că nu veţi mai fi deranjaţi în dimineţile în care vă treziţi ciufuţi şi fără dor de muncă.

Mirage