Copiii nu sunt inocenţi. Nu au fost niciodată inocenţi şi nu vor fi niciodată inocenţi. Dimpotrivă, ei sunt cele mai parşive creaturi existente, întrucât ştiu foarte bine să-i facă pe ceilalţi să îi creadă inocenţi. În realitate, copiii ştiu mult mai multe decât îşi imaginează aşa-zişii oameni mari din jurul lor; fac pe proştii pentru a-i face pe adulţi să se coboare la presupusul lor nivel. Iar apoi îşi bat joc de cât de uşor pot face un adult să devină ridicol. Da, adulţii devin ridicoli când încearcă să explice ceva pe îndelete unui copil. Da, adulţii sunt ai dracului de ridicoli când se maimuţăresc la un copil. Da, adulţii sunt mai proşti decât copiii, din simplul motiv că îşi imaginează că sunt mai deştepţi. Şi da, copiii îşi dau seama bine de asta şi se distrează copios.
Copiii nu au glasuri cristaline şi nu se mişcă asemenea unor îngeraşi prin puful norişorilor. Copiii au glasuri extrem de stridente şi agasante, ceea ce este şi firesc, având în vedere faptul că, prin natura lor, sunt nişte creaturi zgomotase. Să te ferească sfântu să te apuce somnul într-o casă în care se găseşte şi un copil!!! Mai ales dacă drumul spre camera lui trece prin a ta... De-al dracului, micul diavol va trece prin cele două uşi până te vede că te ridici. Şi va trânti nemernicele de uşi până dărâmă casa, dacă e nevoie. Nu că ar avea treabă cu tine, ci numai aşa de-al dracului, pentru că poate şi pentru că ştie că n-o să-i zici nimic. Adică ce ai putea tu să-i zici, dacă părinţii nu îi zic nimic? Şi nu că ar avea ceva cu tine personal, doar pentru că poate sfida un adult, poate să-l scoată din minţi şi, colac peste pupăză, ştie că n-o să păţească nimic. Că doar n-o să te apuci să îi faci educaţia unui plod care nu e al tău, şi încă la el în casă.
Un copil ştie că trebuie să primească tot felul de chestii de la toată lumea, începând cu părinţii lui şi continuând cu cei care vin în vizită. Şi terminând cu nimeni, treaba asta e valabilă pentru toată lumea care are ghinionul de a veni în contact cu copilul respectiv. Bineînţeles, copilul nu va primi numai ce îi place, şi rişti să te trezeşti cu ciocolata aruncată în faţă. Sau să vezi cum copilul foloseşte frumoasa carte cu poveşti şi multe poze, ediţie de lux, cumpărată pe un car de bani, drept proiectil împotriva fratelui/surorii. Poţi să comentezi? Nu, nu poţi. Poţi cel mult să afişezi un zâmbet cretin şi să spui îngăduitor către părintele mândru "Eh, aşa sunt copiii!".
Şi acum, întrebarea bombă... de unde vin copiii? Copiii sunt demoni scăpaţi din iad. Probabil că li s-a mai oferit o şansă spre mântuirea sufletului. Sau pur şi simplu au evadat. Asta e explicaţia logică a faptului că, dacă sunt lăsaţi de capul lor, ajung să nu poţi trăi de ei. Şi de asta trebuie bătuţi cât sunt mici.
Deci nu, copiii nu sunt inocenţi. Inocenţa nu are nimic, dar absolut NIMIC de-a face cu copiii. Cel care a inventat sintagma "copil inocent" era un idealist idiot, îndopat cu literatură de proastă calitate. Şi categoric nu a avut prea multe tangenţe cu copiii...
Mirage
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu